- cuţít
- s. n., pl. cuţíte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
cuţít
Look at other dictionaries:
cuţit — CUŢÍT, cuţite, s.n. 1. Instrument de tăiat, format dintr o lamă metalică şi dintr un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. ♢ expr. A avea pâinea şi cuţitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea,… … Dicționar Român
custură — CUSTÚRĂ, custuri, s.f. 1. (pop.) Lamă, tăiş de cuţit; cuţit rudimentar (fără plăsele); cuţit. 2. (reg.) Creastă de munte stâncoasă, ascuţită, zimţată, specifică epocii glaciare. – et. nec. Trimis de ionel bufu, 29.04.2008. Sursa: DEX 98 CUSTÚRĂ … Dicționar Român
bulicher — BULICHÉR, bulichere, s.n. (reg.) Cuţit mare şi lung; cuţit stricat, care nu taie. – cf. magh. b u g y l i briceag . Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BULICHÉR s. v. cioarsă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bulichér s … Dicționar Român
cuţitaş — CUŢITÁŞ, cuţitaşe, s.n. Diminutiv al lui cuţit. ♢ Cuţit cu lamă de dimensiuni mici, folosit la desprinderea de aşchii sau în lucrări de gravare, retuşare etc. ♦ (pop.) Briceag. – Cuţit + suf. aş. Trimis de gudovan, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
bisturiu — BISTURÍU, bisturie, s.n. Instrument chirurgical în formă de cuţitaş, care serveşte la incizii. – Din fr. bistouri. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BISTURÍU s. (med.) cuţit, (turcism înv.) nişter. (A ajuns la bisturiu.) Trimis de… … Dicționar Român
tăiş — TĂÍŞ, tăişuri, s.n. 1. Parte mai subţire, ascuţită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuţit); ascuţiş; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ♢ expr. Cuţit cu două tăişuri = situaţie a cărei… … Dicționar Român
cosor — COSÓR, cosoare, s.n. 1. Cuţit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuinţat în viticultură şi în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă şi subţire, cu flori unisexuate, solitare şi cu fructe ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum… … Dicționar Român
faţetă — FAŢÉTĂ, faţete, s.f. 1. Fiecare dintre feţele (şlefuite ale) unei pietre preţioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma)… … Dicționar Român
muchie — MÚCHIE, muchii, s.f. 1. Linie de intersecţie a două feţe ale unui corp geometric. ♢ loc. adv. Pe muchie = la limită, la extremă. 2. Margine, dungă a unui lucru, a unei suprafeţe. ♢ expr. Bătuţi pe muchie = (despre o sumă de bani) din care nu… … Dicționar Român
plăsea — PLĂSEÁ, plăsele, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuţit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobişnuit) Şild. [var.: prăseá s.f.] – Plasă1 + suf. ea. Trimis de… … Dicționar Român
